Transpirația este o funcție necesară organismului pentru a răcori corpul și a preveni supraîncălzirea acestuia, menținând o temperatură adecvată. Pe lângă rolul de termoreglare, prin transpirație, organismul se adaptează la diferiți factori, precum efortul fizic sau stresul psihoemoțional, dar poate fi și un indicator pentru febră, dezechilibre hormonale, etc.

Hiperhidroza este o afecțiune comună foarte des întâlnită caracterizată de o transpirație anormală și care are un impact negativ asupra calității vieții din cauza semnelor vizibile și deranjante pentru persoanele afectate și pentru cele din jur. Întâlnită și sub denumirea de transpirație excesivă, hiperhidroza este un răspuns exagerat primit de organism de la glandele sudoripare, crescând nivelul de secreție sudoripară.
Persoanele care au hiperhidroză transpiră mai mult decât de obicei, fără să existe un motiv evident. De aceea, există mai multe tipuri de transpirație excesivă, fiecare fiind strâns legată de cauzele ce determină apariția afecțiunii.
Urticaria la copii apare indiferent de vârstă și, în multe cazuri, este diagnosticată ca fiind acută. Manifestările sunt similare cu cele întâlnite la adulți, iar partea centrală a zonei afectate se albește la apăsarea cu degetul.

Cele mai frecvente simptome sunt transpirația excesivă, în special la nivelul palmei, axilei sau tălpi, transpirația urât mirositoare sau transpirația nocturnă. În unele cazuri, transpirația poate veni în contact cu bacteriile de pe suprafața pielii, fapt ce poate provoca iritații.
În cazul hiperhidrozei primare, afecțiunea este moștenită genetic. Pentru cea secundară, cauzele pot fi multiple:
Factorii de risc pot fi reprezentați de anumite stări fiziologice sau patologice, precum efortul fizic, căldura , menopauza, obezitatea sau febra. La nivelul feței, toracelui și spatelui, transpirația excesivă se poate manifesta în urma expunerii la cald, în timp ce transpirația palmelor și picioarelor poate fi determinată de stres.

Hiperhidroza poate fi imposibil de prevenit de multe ori, însă există câteva modalități prin care poate fi evitată această afecțiune. De exemplu, o alimentație echilibrată, hidratarea adecvată, reducerea consumului de alcool, evitarea mâncărurilor condimentate, păstrarea unei igiene corespunzătoare și menținerea unei greutăți normale
Diagnosticarea hiperhidrozei se face de către medicul dermatolog și implică o anamneză în care este analizat istoricul medical și cel al transpirației excesive. Dacă se consideră necesară excluderea unor afecțiuni, medicul poate recomanda investigații suplimentare clinice și paraclinice. Testul Minor se efectuează la pacienții diagnosticați cu hiperhidroză localizată, pentru a delimita întinderea zonei afectate. Variantele de tratament pentru hiperhidroză sunt variate și includ:
Luni - Vineri: 10:00 - 21:00
Sambata: 10:00 - 13:00
Duminica: Inchis