Este mai relevant și mai ușor să prevenim decât să tratăm,așadar , profilaxia dentară are rolul de a preveni apariția cariei dentare , a afecțiunilor parodontale și a complicațiilor acestora.Pentru a avea dinți și gingii cât mai sănătoase trebuie să îndepărtăm placa bacteriană prin mijloace de igienă principale sau auxiliare .
Placa bacteriană
Placa bacteriană este recunoscută astăzi ca fiind factorul determinant al bolii parodontale;
Monitorizarea plăcii bacteriene este o cale de prevenţie, ceea ce determină folosirea celor mai potrivite metode de depistare, control şi de motivare a pacienţilor în vederea anulării rolului etiopatogenetic al plăcii bacteriene;
Procesele carioase şi afecţiunile parodontale reprezintă o ameninţare chiar mai mare pentru adolescenţi decât pentru adulţi. De aceea,o dieta corectă (care favorizează autocurăţirea) şi atenţia care se acordă igienei orale sunt foarte importante pentru păstrarea dinţilor sănătoşi în aceasta perioadă a vieţii.
Alimentaţia este un factor determinant în producerea cariei dentare, implicaţiile ei fiind dominate pe de o parte de rolul decisiv cariogen al hidraţilor de carbon şi pe de altă parte de absenţa autocurăţirii induse de o alimentaţie sănătoasă
-prevenirea apariției plăcii bacteriene presupune igienizarea dentară zilnică, combinată și cu vizita la stomatolog, la un interval de 6 luni, pentru igienizare dentară profesională.
Albirea dentară
În prezent , albirea dentară este cea mai cerută procedură cosmetică, scopul acesteia fiind evident îmbunătăţirea aspectului estetic al zambetului pacientului.
Această creştere exponenţială a cererilor privind tratamentele de albire îşi are rădăcina în cerinţele societăţii moderne în privinţa unui aspect fizic atractiv, iar culoarea dinţilor este unul dintre criteriile frecvent întâlnite în evaluarea fizionomiei unei persoane.
Albirea dinţilor în cabinet este una dintre metodele de tratament ale discromiilor dentare. Ea reprezintă practic o metodă chimică ce vizează o decolorare a structurilor dentare, prin aplicarea unui agent chimic ce oxidează pigmentaţiile organice de la nivelul acestora Scopul metodelor de albire îl reprezintă modificarea parametrilor optici ai ţesuturilor dentare, prin eliminarea de la acest nivel a substanţelor cromofore, responsabile de pigmentarea dintelui.
Metodele de albire se adresează atât dinţilor vitali, cât şi celor devitali.
La baza tratamentelor chimice actuale de albire stă peroxidul de hidrogen. Acesta reprezintă substanţa de elecţie pentru metoda de albire în cabinet.
Între metodele profesionale de albire a dinţilor, albirea activată cu laser are un loc bine definit. Radiaţia laser emisă activează în principal un catalizator din interiorul sistemului de albire, prin acesta eficienţa tehnicii fiind crescută. Odată cu aceasta, efectele negative pulpare şi parodontale, dar şi cele care vizeaza rezistenţa mecanica a structurilor dentare, sunt diminuate.
Detartrajul
Detartrajul reprezintă metoda prin care se elimină tartrul de pe suprafețele dentare (coronare și/sau radiculare ).Detartrajul permite evitarea diferitelor neplăceri cauzate de tartru (depozit calcaros de origine, în principal salivară) și se realizează cu aparate cu ultrasunete care desprind tartrul sub efectul vibrațiilor. Odată eliminat tartrul, suprafețele detartrate sunt finisate prin periaj folosind o pastă usor abrazivă.
Tartrul se formează prin mineralizarea în timp a plăcii bacteriene împreună cu sărurile de calciu din salivă. Acesta aderă de suprafața dinților dar și pe alte zone dure și anume: obturații (plombe), punți dentare, proteze, implanturi sau aparate ortodontice (fixe sau mobile) și reprezintă un factor favorizant al apariției bolii parodontale.
Există două tipuri de tartru: supra și subgingival. Tartrul supragingival are o culoare alb-gălbui cu consistența redusă la început dar poate ajunge la un maroniu negru dacă se impregnează cu coloranți alimentari sau nicotină la fumători; mineralizarea acestuia se face în prezența salivei.
Tartrul subgingival este închis la culoare și are o duritate mai mare iar mineralizarea lui se face în prezența sângelui.
Se recomandă efectuarea unui detartraj o data la șase luni, iar la pacienții cu lucrări fixe și implanturi odată la patru luni.Este foarte important ca rezultatul detartrajului sa fie o suprafață perfect netedă, chiar lustruită, pe care depunerea plăcii bacteriene și a tartrului să nu fie favorizată. Acest rezultat se obține, pe lângă periajul profesional cu paste abrazive speciale, gume de lustruit și prin folosirea unui jet de apa ,aer și bicarbonat de sodiu (air-flow)bine tolerat și fără dureri care elimină și ultimele depuneri de tartru, în special in zonele interdentare,greu accesibile.
Printr-o tehnică de periaj corectă, prin folosirea apei de gură și a aței dentare nu doar că se previne apariția cariei dentare și a parodontopatiei, dar se și îngreunează apariția plăcii bacteriene și implicit a tartrului dentar.Nu amânați detartrajul pe motiv că tartrul „solidarizează” dinții !Dacă dinții sunt mobili, tartrul impreună cu microbii constituienți au determinat acest lucru iar prin amânare, afecțiunea parodontală poate evolua într-o manieră ireversibilă.
Sensibilitatea dentară
Sensibilitatea dentară reprezintă discomfortul și in multe situatii durerea, care apar la nivelul unuia sau mai multor dinti la contactul cu bauturi sau alimente reci, calde ,dulci, la periaj sau masticatie.
Durerea este bruscă, ascuțită, de scurtă durată, de obicei cateva secunde- intervalul de timp în care dintele este în contact cu stimulul.
Sensibilitatea dentară apare datorită expunerii dentinei în mediul exterior. Dentina reprezintă stratul dentar mijlociu la nivelul căruia există o mulțime de tubuli dentinari, canale ce conțin terminații nervoase din pulpa dintelui.
În mod normal,dentina este protejată de smalț (coroana dintelui) sau cement (rădăcina). Sunt situații în care smalțul sau cementul se subțiază sau dispar de pe anumite porțiuni, ducând la dezgolirea dentinei și de cele mai multe ori la apariția durerii specifice prin acțiunea directă a stimulilor asupra terminațiilor nervoase.
Factorii responsabili de apariția acestei probleme dentare sunt multipli:
- periajul dentar agresiv
- retracția gingivală care poate fi cauzată de igiena dentară necorespunzătoare,involuția fiziologică ce apare odată cu înaintarea în vârstă sau traumelor ocluzale
- bruxismul (scrașnitul involuntar al dinților)
- folosirea pe termen lung a pastelor de dinti cu particule abrazive (paste care previn aparitia tartrului, paste de albire) si a altor produse folosite de unii pacienti (sare de bucatarie, bicarbonat de sodiu, etc.)
- consumul exagerat de alimente acide sau bauturi acidulate
- bulimia, prin afectarea smaltului la contactul cu acidul gastric
- imediat după detartraje periodice sau albiri dentare
Despre pasta de dinți
Pastele de dinti au în general aceeasi compoziție aprobată de Ministerul Sănătății. Dacă pasta ta de dinți conține fluor, marca nu are o importantă deosebită, indiferent că este sub formă de pastă, gel sau chiar pudră, sau că aceasta are o anume aromă.
Toate pastele de dinți pe bază de fluor acționează eficient împotriva plăcii și curăță și lustruiesc smalțul dentar.
Dacă dantura ta este hipersensibilă la fierbinte sau rece, trebuie sa iei în considerare posibilitatea utilizării unei paste de dinți creată special pentru dantura sensibila.
Pasta de dinti trebuie să contină bicarbonat de sodiu si/sau peroxid de hidrogen (ambii agenți de curățire). Acestea conferă cavității bucale o senzație plăcută de curat, de proaspăt, care poate reprezenta o motivare de a te spăla mai des, însă adevaratul ingredient activ care protejează dinții tăi este fluorul.
Unele persoane preferă o pastă de dinți care să controleze apariția tartrului, care conține pirofosfați astfel încât să împiedice depunerea de tartru pe dinți. Pastele de dinți noi oferă formule avansate de albire cu scopul de a îndepărta petele și de a face dinții mai albi și mai stralucitori, deși nu pot egala nici pe departe eficacitatea unui tratament de albire efectuat de către medicul stomatolog.
Sigilarea dentară
Sigilarea dentară este o metodă preventivă, simpla si nedureroasă, prin care se aplică pe suprafețele masticatorii ale dintilor un strat subțire de material, care conține fluor și care respectă morfologia șanțurilor și fosetelor , locuri în care se acumulează resturi alimentare și micro-organisme care inițiază caria dentară și unde nici chiar perii foarte subțiri ai periuței de dinți nu pot pătrunde.
Cu ajutorul sigilantului, se formează astfel un scut protector între smalț și placa bacteriană.
Tehnica de sigilare dentară este o metodă sigură de profilaxie, dar nu înlocuiește igiena dentară, ci este doar un adjuvant al acesteia.
Indiferent de vârstă, orice persoană este susceptibilă de a avea carii dentare. Prin urmare, deși procedura este specifică stomatologiei pediatrice, aplicându-se în mod special copiilor aflați în perioada post-erupției dinților permanenți, și adulții pot beneficia de această metodă preventivă.
De obicei, copiii ar trebui să beneficieze de sigilarea dentară, în special pe molarii si premolarii permanenți, dinți specializați în masticație, de îndată ce aceștia apar.
Tehnica sigilării dentare este noninvazivă, ceea ce înseamnă că nu afectează dinții în niciun fel, întrucât nu implică îndepartarea unui strat de smalț. Majoritatea sigilanților eliberează în timp fluor cu rol protector împotriva formării cariilor.
