Ce este pedodonția? Ghid pentru părinți
Dinții de lapte cad oricum — e cea mai răspândită idee greșită despre sănătatea orală a copilului. În realitate, ei țin locul dinților permanenți, ajută la vorbire și la masticație, iar o carie netratată la 3 ani poate lăsa urme până la 30. Pedodonția se ocupă exact de asta: de dinții copilului, din momentul în care apare primul și până la adolescență.
Ce este pedodonția?
Pedodonția (sau stomatologia pediatrică) este ramura medicinei dentare dedicată prevenției, diagnosticului și tratamentului afecțiunilor dentare la copii. Nu este „stomatologie pentru adulți, în miniatură”: dinții de lapte au smalț mai subțire, camera pulpară mai mare și rădăcini care se resorb în timp, deci evoluează diferit și se tratează diferit.
La fel de importantă este partea de comportament. Un medic pedodont lucrează cu un pacient care nu înțelege încă de ce trebuie să stea nemișcat, așa că o bună parte din consultație înseamnă adaptarea comunicării la vârsta copilului. Primele vizite decid, de multe ori, dacă adultul de peste 20 de ani va mai avea sau nu frică de dentist.
Când erup dinții copilului
Dentiția se formează încă din viața intrauterină, dar primii dinți se văd de obicei între 6 și 10 luni, cel mai frecvent incisivii centrali inferiori. Urmează incisivii centrali superiori, în general între 8 și 12 luni. Unii copii fac primul dinte la 4 luni, alții după prima aniversare — ambele variante pot fi normale, ordinea și ritmul variază mult de la un copil la altul.
Cei 20 de dinți temporari sunt de regulă completi în jurul vârstei de 3 ani. Dentiția permanentă începe pe la 6 ani, cu primii molari permanenți și cu incisivii inferiori, și se încheie în jurul vârstei de 17-21 de ani, odată cu molarii de minte.
Prima vizită la medicul dentist: până la prima aniversare
Recomandarea academiilor de stomatologie pediatrică este ca prima consultație să aibă loc în primele 6 luni de la erupția primului dinte și, oricum, nu mai târziu de vârsta de 1 an. Pare devreme, dar scopul nu e tratamentul, ci evaluarea riscului de carie, verificarea erupției și instruirea părintelui.
Un al doilea motiv, la fel de practic: copilul se obișnuiește cu cabinetul într-un context neutru, fără durere. După prima vizită, controalele se programează de obicei la 6 luni, sau mai des dacă riscul de carie este ridicat.
Periajul, pe vârste
Periajul începe imediat ce apare primul dinte, de două ori pe zi, cu periuță moale și pastă cu fluor. Cantitatea contează foarte mult și aici se greșește cel mai des:
Sub 3 ani: o urmă de pastă cu fluor, cât un bob de orez — nu cât un bob de mazăre.
Între 3 și 6 ani: o cantitate cât un bob de mazăre, cu supravegherea părintelui, ca să nu înghită pasta.
De la 4-5 ani copilul poate să se spele singur, dar are nevoie de supraveghere în general până pe la 7-8 ani — până când are dexteritatea necesară. Tehnica e simplă: periuța la 45 de grade față de gingie, mișcări scurte și blânde, dinspre gingie spre dinte, pe fața exterioară și pe cea interioară, apoi suprafețele de masticație și, la final, limba.
Ața dentară se introduce atunci când doi dinți vecini se ating, pentru că acolo periuța nu ajunge. La copiii mici, părintele o folosește pentru ei.
Caria timpurie a copilăriei („caria de biberon”)
Este o formă agresivă de carie care apare la sugari și la copiii mici, din cauza contactului prelungit și repetat al dinților cu lichide dulci: lapte praf, sucuri de fructe, ceai îndulcit, băuturi carbogazoase. Bacteriile din placa bacteriană transformă zaharurile în acizi, iar acizii demineralizează smalțul.
Nu laptele în sine este problema, ci contactul prelungit fără igienizare după — mai ales noaptea, când saliva scade și nu mai spală suprafețele dentare. De aceea, dacă cel mic adoarme cu o sticluță, aceasta ar trebui să conțină doar apă; dacă refuză, o variantă este diluarea treptată a băuturii, pe parcursul a două-trei săptămâni. Înainte de erupția primilor dinți, gingiile pot fi șterse după masă cu o compresă curată sau cu un degetar de silicon.
Prevenție profesională și tratament
Sigilări și fluorizări
Molarii permanenți care apar la 6 ani au șanțuri adânci pe suprafața de masticație, unde placa bacteriană se strânge și periuța nu ajunge. Sigilarea acoperă aceste șanțuri cu un material fluid și reduce semnificativ riscul de carie pe suprafața respectivă, mai ales dacă se face curând după erupție. Lăcuirea cu fluor se aplică de obicei la 6 luni, iar la copiii cu risc crescut mai frecvent, la recomandarea medicului.
Când caria există deja
Tratamentul depinde de cât de mult a avansat. O leziune mică se rezolvă printr-o obturație, după îndepărtarea țesutului afectat. Dacă procesul carios a ajuns la pulpa dentară, este nevoie de tratament endodontic adaptat dintelui temporar, iar în cazurile în care dintele este prea distrus poate fi necesară o coroană pediatrică. Extracția rămâne ultima variantă, tocmai pentru că pierderea prematură a unui dinte de lapte poate deplasa dinții vecini.
Programează prima vizită
Majoritatea problemelor dentare la copii pot fi prevenite, iar cele mai multe dintre ele nu dor până când nu devin serioase — motiv pentru care controalele periodice fac diferența. Fiecare copil are însă un risc diferit, în funcție de alimentație, igienă și anatomia dinților, așa că planul de prevenție se stabilește la consultație, împreună cu medicul.
Vezi ce presupune o consultație în cadrul secțiunii de stomatologie, consultă tarifele pentru stomatologie sau citește și alte articole pe blogul clinicii. Poți afla mai multe despre echipa noastră pe pagina despre noi.
Programează o consultație pentru copilul tău sau contactează-ne dacă ai întrebări înainte de prima vizită.
